Call for papers

Romanoslavica, volumul LIX, nr. 1 / 2023

  Tradiție și progres în culturile slave

Data-limită de primire a articolelor: 31 iulie 2023 (5000-7000 de cuvinte pentru articole, 2000-3000 de cuvinte pentru recenzii). Articolele vor respecta condițiile de redactare generale ale revistei, disponibile aici. Contact: romanoslavica@gmail.com

Încrederea filosofilor din secolul al XVII-lea în capacitatea rațiunii de a oferi răspunsuri universale la problemele naturii umane a condus civilizația europeană pe drumul universalismului, abstractizării, teoretizării și standardizării. Rațiunea, în calitatea sa de garant al progresului, a insuflat civilizației europene încrederea într-un viitor luminos. Cu toate acestea, opoziția față de această viziune nu s-a lăsat prea mult așteptată. Chiar în plină dezvoltare a iluminismului, Jean-Jacques Rousseau considera că științele și artele nu contribuie la purificarea moravurilor, ci la coruperea acestora. Iată ce răspunde filosoful francez Academiei din Dijon, care lansase un concurs pe tema expusă mai sus:

În timp ce guvernământul şi legile se îngrijesc de securitatea şi bunăstarea oamenilor adunaţi laolaltă, ştiinţele, literele şi artele, mai puţin despotice şi poate mai puternice, aşază ghirlande de flori peste lanţurile de fier ce-i încătuşează, înăbuşă în ei simţământul libertăţii căreia îi erau destinaţi, îi fac să-şi iubească sclavia, transformându-i în ceea ce numim popoare civilizate. Necesitatea a înălţat tronurile, ştiinţele şi artele le-au consolidat. Voi, suverani ai lumii, preţuiţi talentele şi ocrotiţi-i pe cei ce le cultivă. Voi, popoare civilizate, cultivaţi-le: sclavi preafericiţi, lor le datoraţi gustul rafinat şi ales cu care vă mândriţi, blândeţea caracterului şi eleganţa moravurilor ce fac relaţiile dintre voi atât de mlădioase şi de plăcute, într-un cuvânt – simulacrele tuturor virtuţilor, deşi nu aveţi nici una (Rousseau 1981: 7–8).

Aceeași ambivalență față de progres se remarcă și la celălalt capăt al Europei. Începând cu secolul al XVIII-lea, Imperiul Rus trece printr-o etapă de modernizare radicală, impusă de voința monarhului Petru I de a domni peste o țară europeană. Civilizarea forțată a țării a stârnit și reacții adverse, în special în rândul aristocrației opozante. În lucrarea O povrejdenii nravov v Rossii (Despre coruperea moravurilor în Rusia, 1786-1787), prințul Mihail Șcerbatov denunță procesul modernizării Rusiei, început de Petru I și continuat de Ecaterina a II-a, fundamentându-și critica pe aceeași concepție ambivalentă a progresului, ca și a lui Rousseau. Pentru istoricul rus, progresul civilizării însemna, în același timp, un regres moral:

Într-adevăr, pot spune că, pășind pe calea iluminării mai târziu decât alte popoare, nu ne-a mai rămas decât să urmăm cu înțelepciune cărările popoarelor mai înainte luminate; e adevărat, s-ar putea spune, că am avut succese uimitoare în ceea ce privește buna creștere și în alte câteva lucruri și am mers cu pași gigantici înspre corectarea înfățișării noastre, dar, în același timp, cu și mai mare repeziciune am alergat spre coruperea moravurilor noastre și chiar am ajuns în punctul în care credința și legea divină au fost complet distruse în inimile noastre, tainele divine au căzut în dizgrație, iar legile civile sunt disprețuite (Șcerbatov 2010: 415).

Astfel de atitudini ambivalente față de progres și modernitate s-au manifestat în istoria culturii în întreg spațiul slav. Pornind de la acest cadru teoretic, următorul număr al revistei Romanoslavica este dedicat contribuțiilor care reflectează asupra relației dintre tradiție și inovație, tradiție și progres, tradiție și modernitate în culturile slave, din oricare perioadă istorică, cu accent pe studii literare, culturale, lingvistice. Sunt așteptate studii care să pornească de la o ideologie și să analizeze reacția la aceasta, să interpreteze dimensiunile unui conflict ideologic, arătând contradicțiile între ideile și interesele părților implicate etc.

Printre posibilele subiecte de interes (fără a fi limitative) se numără:

•  modele și stereotipuri de gândire, de acțiune sau de comportament;

•  practici religioase și sociale;

•  familia și modelele ei;

•  relații între generații;

•  paseism și prezentism;

•  continuitate și rezistență la inovație;

•  instituții și credințe conservatoare în cadrul societății moderne;

•  valori morale tradiționale vs. atitudini progresiste;

•  tradiție și progres în viața culturală și politică din spațiul slav, în relație cu / alte spații cultural-politice;

•  culturi slave vechi și continuitatea lor;

•  progres social și doctrine ale progresului;

•  legile istoriei: ciclicitate și linearitate;

•  reformă și revoltă;

•  revoluții culturale;

•  conservatorism și liberalism în cultură;

•  progres tehnologic și declin spiritual;

•  avantaje și dezavantaje ale progresului;

•  limitele progresului;

•  progresul și „greșelile trecutului”;

•  metode tradiționale vs. metode moderne de cercetare lingvistică;

•  modele lingvistice prescriptive vs. modele lingvistice descriptive;

•  lingvistică tradițională vs. lingvistică modernă;

•  lingvistică istorică;

•  evoluție lingvistică;

•  tradiție și inovație în studierea limbilor străine;

•  mutații lingvistice din perspectivă istorică. 

Referințe

Șcerbatov, M. M., 2010, Избранные труды, Moscova: Rossiskaia politiceskaia ențiklopediia.

Rousseau, Jean-Jacques, 1981, Scrieri despre artă, traducere, selecție și note de Marina Dimov, prefață și tabel cronologic de Irina Bădescu, București: Minerva.

Bibliografie selectivă

Andrew, Joe, 2007, Narrative, Space and Gender in Russian Fiction, 1846-1903, Amsterdam: Rodopi.

Bauman, Zygmunt, 2000, Liquid Modernity, Cambridge: Polity Press.

Boucot, Arthur J., Saul, John M., Southard, John B., 2021, Some Thoughts About the Evolution of Human Behavior: A Literature Survey, Oxford: Archaeopress.

Brouwer, Sander (ed.), 2016, Contested Interpretations of the Past in Polish, Russian, and Ukrainian Film: Screen as Battlefield, Leiden: Brill.

Brower, Daniel R., 1990, The Russian City between Tradition and Modernity, 1850-1900, Berkeley: University of California Press.

Carroll, Joseph, 2004, Literary Darwinism: Evolution, Human Nature, and Literature, London: Routlege.

Călinescu, Matei, 1987, Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism, Durham: Duke University Press.

Delanty, Gerard, 2007, „Modernity”, in George Ritzer (ed.), Blackwell Encyclopedia of Sociology, 11 vols., Malden, Mass.: Blackwell Publishing.

Elias, Norbert, 2002, Procesul civilizării: cercetări sociogenetice și psihogenetice, vol. I-II, traducere de Monica-Maria Aldea, Iași: Polirom.

Epstein, Mikhail,Vladiv-Glover, Slobodanka, Genis, Aleksandr, 2016, Russian postmodernism. New perspectives on late Soviet and post-Soviet culture, New York: Berghahn.

Löve, Katharina Hansen, 1994, The Evolution of Space in Russian Literature: A Spatial Reading of 19-Th and 20-Th Century Narrative Literature, Amsterdam: Rodopi.

Sadowski, Piotr, 2009, From Interaction to Symbol: A systems view of the evolution of signs and communication (Iconicity in Language and Literature), Amsterdam/ Philadelphia: John Benjamins Publishing Company.

Swirski, Peter, 2013, From Literature to Biterature: Lem, Turing, Darwin, and Explorations in Computer Literature, Philosophy of Mind, and Cultural Evolution, Montreal: McGill-Queen's University Press.

Swirski, Piotr, 2006, Of Literature and Knowledge: Explorations in Narrative Thought Experiments, Evolution, and Game Theory, London: Routlege.

Toulmin, Stephen Edelston, 1990, Cosmopolis: The Hidden Agenda of Modernity, New York: Free Press.

Weinbrot, Howard D., 2013, Religion, and the Evolution of Culture, 1660-1780, Baltimore: The Johns Hopkins University Press.

Zywiczynski, Przemyslaw, Wacewicz, Slawomir, 2019, The Evolution of Language: Towards Gestural Hypotheses, Berna: Peter Lang.